Poate prea departe s-a ajuns

Și lipsa ta-mi aduce doar durere în plus

Emoții prin cabluDar acolo tu nu ești și eu nu-s

N-am fost perfect

Dar nici tu n-ai fost, punând puncte fără rost

E prima dată când poți să cazi

Când poți să cazi de jos în sus

Și mi-ai lăsat jurnalul dar ai șters finalul

Sunt sticle pe asfalt când visele se sparg

Și se transformă în amintiri

Te rog să nu mai spui că o sa pleci

Spre marea albastră

Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer

Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră

Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie

Tu nu mă crezi dar știu ce ascund ochii tăi

Te simt din ale inimii bătăi

Câțiva centimetri între noi, nu mai dăm înapoi

Și-mi amintesc c-ai spus de atâtea ori

Că nu e nici o diferență să urci sau să cobori

Scările spre nicăieri uneori ne duc mai sus de nori

Și mi-ai lăsat jurnalul dar ai șters finalul

Sunt sticle pe asfalt când visele se sparg

Și se transformă în amintiri

Te rog să nu mai spui că o sa pleci

Spre marea albastră

Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer

Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră

Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie

Spune-mi, chiar te rog, tu, spune-mi

Că nu sunt nebună

Și ca vom fi împreună

Și nici o furtună

N-o să poate stinge două priviri

Te rog să nu mai spui că o sa pleci

Spre marea albastră

Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer

Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră

Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie