Sună atât de frumos când spui poveste de iubire

Simţi că se umple sufletul de fericire

Pare cuvântul cheie, nici n-ai ideeCând sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot

Era un boboc de fată

O inimă curată, caldă, catifelată

Ca petalele de trandafir, inevitabil

Să nu te-ndrăgosteşti de ea iremediabil

Ducea o viaţă scandalos de grea

Cu un tată vitreg care-o abuza

Cu o mamă care niciodată n-asculta

Ce avea de zis, îi păsa numai de ea

Băiatul nu era un pui de şmecher

Da′, la 22 de ani, avea un nume în cartier

O iubea, atât de mult vroia

Să o scoată din coşmarul ăsta în care trăia

Cu o scamatorie ca din pălărie

Au dispărut amândoi, fără să se ştie

Unde au plecat şi nici măcar dacă

Se vor mai întoarce p-aici vreodată.

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Au trecut aproape 7 ani de când au plecat

Fata niciodată nu l-a întrebat

Cum a reuşit, oare cum s-a descurcat

Era atât de fericită, nici n-ar fi contat...

Îi cântau îngerii la harpe

Ar fi mers cu el şi-n gaură de şarpe

Doar să-l ţină-n braţe şi sa audă in noapte

Din gura lui cele mai frumoase şoapte

Dar, într-o seară, era singură, gătea

Cineva apăsa cu insistenţă soneria...

Deschide, vede in faţă un malac

Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac...

C-o mâna-n gât, o trage-n sufragerie

O întreabă unde-s banii, ea zice că nu ştie

Ii rupe hainele şi o violează

Destinul ei se-ntorcea la prima fază

Sună frumos când poveste de iubire

Simţi că se umple sufletul de fericire

Pare cuvântul cheie, nici n-ai idee

Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot.

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri.

Băiatul intră in casă, vesel, zâmbitor

Da ii zâmbeşte înapoi o faţă din trecutul lor

Face un pas, ce vede e de-a dreptul tragic

Scamatoria nu ieşise tocmai magic

Înnebunit, ia o scrumieră şi-o aruncă

Malacul taie gâtul fetei şi cade stâncă

Îl loveşte disperat, zbiară şi plânge

Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge

Nu poate fi adevărat, nu e corect

De ce să ţi se-ntâmple ţie?... Nu e drept

Lua-m-ar dracul, e numai vina mea

N-aş fi crezut să se termine aşa

Sunală atalât de frumos când spui poveste de iubire

Simţi că se umple sufletul de fericire

Pare cuvântul cheie, nici n-ai idee

Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare in flăcări tot.

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri

Era o floare încântătoare

Rămân acum amintiri chinuitoare

Şi lacrimile vor mai fi

Mult după ce trandafirii vor muri